P. Ovidius Naso, Metamorphoses 10.243–253
Within the song of Orpheus, the inset narrator of Book 10, the scene leaves the Propoetides of Cyprus and settles on a single sculptor, Pygmalion, and on an ivory figure of a maiden. This page is descriptive, introducing the artist, the celibate life that sets his story in motion, and the craftsmanship of the ivory itself.
Tier 1
Propoetidēs erant fēminae malae. malam vītam agēbant. Pygmaliōn eās vīderat. Pygmaliōn vitia fēminārum nōn amābat. itaque sine uxōre diū vīvēbat.
intereā Pygmaliōn ebur album mīrā arte sculpsit. fōrmam fēminae fēcit. nūlla fēmina vēra erat tam pulchra. Pygmaliōn eburneam virginem amāre coepit. fōrma erat sīcut vīvae virginis. ars Pygmaliōnis erat mīrābilis. itaque Pygmaliōn statuam vehementer amābat.
Tier 2
quia Pygmaliōn Propoetidēs aevum per crīmen agentēs vīderat, vitiīs offēnsus, quae multa nātūra mentī fēmineae dedit, sine uxōre caelebs vīvēbat et diū uxōre carēbat.
intereā niveum ebur mīrā arte fēlīciter sculpsit, et fōrmam dedit, quā nūlla fēmina nāscī potest, et amōrem operis suī cēpit. faciēs erat vērae virginis, quam vīvere crēderēs, et, sī reverentia nōn obstāret, crēderēs eam velle movērī. ars adeō in arte suā latet. mīrātur Pygmaliōn et in pectore suō ignēs simulātī corporis sentit.
Tier 3
quia Pygmaliōn [Propoetidēs] aevum per crīmen agentēs vīderat, vitiīs offēnsus, quae plūrima nātūra mentī fēmineae dedit, sine coniuge caelebs vīvēbat thalamīque cōnsorte diū carēbat.
intereā niveum ebur mīrā arte fēlīciter sculpsit fōrmamque dedit, quā nūlla fēmina nāscī potest, operisque suī amōrem concēpit. faciēs vērae virginis est, quam vīvere crēdās, et, sī reverentia nōn obstet, [crēdās eam] velle movērī. ars adeō arte suā latet. Pygmaliōn mīrātur et in pectore [suō] ignēs simulātī corporis haurit.
Tier 4 - Carmen Ipsum
- quās quia Pygmaliōn aevum per crīmen agentēs
- vīderat, offēnsus vitiīs, quae plūrima mentī
- fēmineae nātūra dedit, sine coniuge caelebs
- vīvēbat thalamīque diū cōnsorte carēbat.
- intereā niveum mīrā fēlīciter arte
- sculpsit ebur fōrmamque dedit, quā fēmina nāscī
- nūlla potest, operisque suī concēpit amōrem.
- virginis est vērae faciēs, quam vīvere crēdās,
- et, sī nōn obstet reverentia, velle movērī;
- ars adeō latet arte suā. mīrātur et haurit
- pectore Pygmaliōn simulātī corporis ignēs.